luni, 7 ianuarie 2008
Muhtar Kent President and Chief Operating Officer, The Coca-Cola Company
O alta veste extraordinara pentru Turcia. Muhtar Kent va deveni nr 1 in cadrul companiei cu cel mai valoros brand din lume, Coca Cola.
Am intalnit turci fericiti, dar parca nu atat de fericiti ca in ziua in care anuntul a fost facut public pe toate canalele mass media. Fiecare din oamenii cu care am vorbit fie pareau ca il cunosc personal, fie cunosteau pe cineva din anturajul sau. Veti spune: e lumea mica, nu? Rai ce sunteti... Nu puteti sa va bucurati si voi?...
Un PS la cele de mai sus: Cel mai mare conducator al Romaniei moderne
PS: ceea ce ma face sa ma intreb: cine a fost cel mai mare conducator al Romaniei moderna? Sunt sigur ca nu vom gasi o opinie imbratisata de majoritate. Astept parerile voastre in acest sens la sectiunea comentarii.
Despre Turcia
Am fost in Istanbul. Un foarte mare oras. 9 milioane de locuitori impartit pe doua continente. Nu s-a schimbat mult fata de acum 6-7 ani cand am fost ultima oara. Foarte aglomerat, dar cu acel gen de aglomeratie in care localnicii sunt ca pestii in apa.
Istoria Turciei moderne nu are multe exemple de conducatori la indemana. Are totusi unul si bun: Mustafa Kemal - Ataturk. El este fondatorul Republicii Turcia si primul ei presedinte. Un tip absolut deosebit, ganditi-va ca Turcia este un stat islamic iar Mustafa Kemal incepand din 1924 a intors-o cu fata spre vest. Califatul a fost abolit în martie 1924, şcolile religioase au fost desfiinţate în acelaşi timp şi legea musulmană (Sharía) a fost desfiinţată, fiind înlocuită de codul civil elveţian, codul penal italian şi codul comercial german.
In timpul sau Turcia a adoptat alfabetul latin, inlocuind asfel alfabetul arab, cu care limba turcă fusese scrisă de secole... A incurajat egalitatea femeilor (cei care au fost intr-un stat musulman stiu la ce me refer).
In perioada celor 14 ani in care a fost presedinte, Turcia s-a schimbat radical si iremediabil. Drept pentru care si acum, dupa mai bine de 70 de ani de la moartea sa i se poarta un adanc respect. Nu am intalnit pana acum un asfel de unanimitate in felul in care o natiune isi recunoaste un lider si in care ii duce amintirea mai departe. Bravo Turcia, bravo acestei natiuni pentru felul in care isi respecta istoria si conducatorii.
Istoria Turciei moderne nu are multe exemple de conducatori la indemana. Are totusi unul si bun: Mustafa Kemal - Ataturk. El este fondatorul Republicii Turcia si primul ei presedinte. Un tip absolut deosebit, ganditi-va ca Turcia este un stat islamic iar Mustafa Kemal incepand din 1924 a intors-o cu fata spre vest. Califatul a fost abolit în martie 1924, şcolile religioase au fost desfiinţate în acelaşi timp şi legea musulmană (Sharía) a fost desfiinţată, fiind înlocuită de codul civil elveţian, codul penal italian şi codul comercial german.
In timpul sau Turcia a adoptat alfabetul latin, inlocuind asfel alfabetul arab, cu care limba turcă fusese scrisă de secole... A incurajat egalitatea femeilor (cei care au fost intr-un stat musulman stiu la ce me refer).
In perioada celor 14 ani in care a fost presedinte, Turcia s-a schimbat radical si iremediabil. Drept pentru care si acum, dupa mai bine de 70 de ani de la moartea sa i se poarta un adanc respect. Nu am intalnit pana acum un asfel de unanimitate in felul in care o natiune isi recunoaste un lider si in care ii duce amintirea mai departe. Bravo Turcia, bravo acestei natiuni pentru felul in care isi respecta istoria si conducatorii.
vineri, 30 noiembrie 2007
Despre Maradona
Intotdeauna, celor ce vor sa devina leaderi le dau exemplul lui Maradona si al arbitrului sau de tusa. Maradona a fost capitan de echipa si a castigat Cupa Mondiala cu Argentina in 1986.
Inchipuiti-va pe Maradona si pe arbitrul sau de tusa la meciul finalei. Amandoi pe acelasi stadion, in fata a zeci de mii de spectatori care aclamau. Foarte multi il aclamau pe Maradona. Insa nimeni nu il aclameaza pe arbitrul de tusa.
Maradona are 1.68, foarte scund fata de multi aparatori adversi care sunt de cele mai multe ori cu un cap mai inalt decat el. Asa ca, in traiectoria lui catre poarta adversa, este de multe ori faultat, bruscat, de multe ori impins in noroiul terenului de joc. Nu ii este usor. El se ridica intotdeauna, se scutura de noroi si, perseverent, cauta in continuare drumul catre poarta. De multe ori adversarii il faulteaza dur. De multe ori risca sa nu mai poata juca niciodata. Insa el este Maradona. Fanii il aclameaza. Echipa il urmeaza in atacurile sale frenetice. El este leaderul.
Totusi, nimeni nu il faulteaza pe arbitrul de tusa care, elegant si impecabil, ridica din cand in cand fanionul semnalizand off-side-uri. Nimeni nu il bruscheaza, nimeni nu il tavaleste prin noroi. Dar nici nu il aclama, nu ii publica poza in ziare, nu ii solicita autograful. Nu are o echipa care sa il urmeze.
Este diferenta intre a fi parte din actiune sau a fi observator. Intre a iti asuma riscuri si a fi extrem de prudent si a nu risca nimic. Intre a face ceva sau a astepta lucrurile sa se intample de la sine.
Alegerea e simpla. Calitatea de lider implica asumarea unor riscuri, verticalitatea, perseverenta, dedicatia, pasiunea. Implica sa traiesti pentru o cauza. Care este cauza ta?
Ai intotdeauna optiunea sa devii Maradona sau arbitru de tusa. Nu e nimic rau in ultima optiune. Numai ca eu voi scrie pentru cei din prima categorie. Ei sunt cauza mea.
Leadership in Romania
Trebuie sa admitem ca Romania sufera. Nu avem suficienti leaderi. Si nu facem suficient sa formam mai multi.
Cred ca totul pleaca de la increderea noastra ca putem sa schimbam ceva. Sunt multi care s-au blazat, mai ales dintre aceia pe care unele generatii le-au vazut ca varfuri. Iti trebuie ceva intre incostienta si entuziasm la superlativ sa poti sa te apuci de treaba.
Sa vrei sa schimbi ceva. Si sa ai increderea ca sta in puterea ta.
Mediul politic sufera cel mai mult. Varfurile noastre nu sunt interesate de politica. Sau aceste varfuri nu sunt suficient de abile incat sa atraga sprijinul si interesul celor care voteaza. Sau, mai este un motiv: acela ca prefera sa scrie carti si sa lase ceva generatiilor viitoare, dupa parerea lor mult mai valoros.
Cred ca totul pleaca de la increderea noastra ca putem sa schimbam ceva. Sunt multi care s-au blazat, mai ales dintre aceia pe care unele generatii le-au vazut ca varfuri. Iti trebuie ceva intre incostienta si entuziasm la superlativ sa poti sa te apuci de treaba.
Sa vrei sa schimbi ceva. Si sa ai increderea ca sta in puterea ta.
Mediul politic sufera cel mai mult. Varfurile noastre nu sunt interesate de politica. Sau aceste varfuri nu sunt suficient de abile incat sa atraga sprijinul si interesul celor care voteaza. Sau, mai este un motiv: acela ca prefera sa scrie carti si sa lase ceva generatiilor viitoare, dupa parerea lor mult mai valoros.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)