
Intotdeauna, celor ce vor sa devina leaderi le dau exemplul lui Maradona si al arbitrului sau de tusa. Maradona a fost capitan de echipa si a castigat Cupa Mondiala cu Argentina in 1986.
Inchipuiti-va pe Maradona si pe arbitrul sau de tusa la meciul finalei. Amandoi pe acelasi stadion, in fata a zeci de mii de spectatori care aclamau. Foarte multi il aclamau pe Maradona. Insa nimeni nu il aclameaza pe arbitrul de tusa.
Maradona are 1.68, foarte scund fata de multi aparatori adversi care sunt de cele mai multe ori cu un cap mai inalt decat el. Asa ca, in traiectoria lui catre poarta adversa, este de multe ori faultat, bruscat, de multe ori impins in noroiul terenului de joc. Nu ii este usor. El se ridica intotdeauna, se scutura de noroi si, perseverent, cauta in continuare drumul catre poarta. De multe ori adversarii il faulteaza dur. De multe ori risca sa nu mai poata juca niciodata. Insa el este Maradona. Fanii il aclameaza. Echipa il urmeaza in atacurile sale frenetice. El este leaderul.
Totusi, nimeni nu il faulteaza pe arbitrul de tusa care, elegant si impecabil, ridica din cand in cand fanionul semnalizand off-side-uri. Nimeni nu il bruscheaza, nimeni nu il tavaleste prin noroi. Dar nici nu il aclama, nu ii publica poza in ziare, nu ii solicita autograful. Nu are o echipa care sa il urmeze.
Este diferenta intre a fi parte din actiune sau a fi observator. Intre a iti asuma riscuri si a fi extrem de prudent si a nu risca nimic. Intre a face ceva sau a astepta lucrurile sa se intample de la sine.
Alegerea e simpla. Calitatea de lider implica asumarea unor riscuri, verticalitatea, perseverenta, dedicatia, pasiunea. Implica sa traiesti pentru o cauza. Care este cauza ta?
Ai intotdeauna optiunea sa devii Maradona sau arbitru de tusa. Nu e nimic rau in ultima optiune. Numai ca eu voi scrie pentru cei din prima categorie. Ei sunt cauza mea.